Interviu Andy Juganaru

,,Cred că cel mai de preț lucru care mi-a rămas după experiența Lauder a fost ideea că trebuie să fiu un om bun”

andyjuganaruAndy Jugănaru a fost unul din elevii promoţiei 2013 pe care te puteai baza în orice situaţie, în orice împrejurare şi în orice condiţie, fiind socotit ,,un elev model” de către toţi profesorii. Ambiţios, cu picioarele pe pământ şi cu un simţ al umorului tăios şi totodată suculent, Andy nu se dezminte şi îşi clădeşte drumul în viaţă cu încredere şi optimism, alegând să studieze la Facultatea de Drept şi să-şi dezvolte pasiunea pentru televiziune şi radio în proiecte promiţătoare.

Eşti unul dintre elevii care a învăţat la Lauder încă de la înfiinţarea grădiniţei. Cum au fost toţi aceşti ani petrecuţi la Lauder?

Andy Juganaru: Să reduci toți acei ani la un simplu “Cum a fost?”este imposibil chiar și pentru capacitatea mea de sinteză (laudată uneori de doamna Stănescu și amendată deseori de doamna Morcov). Ceea ce pot spune este că îmi amintesc de fiecare profesor care mi-a îndreptat drumul. Iar acest „îndreptat” presupune o pronunțată influență asupra omului ce am devenit.

Faci parte din promoţia 2013 care a absolvit Liceul Lauder Reut. Care sunt cele mai importante/semnificative lucruri pe care le-ai învăţat în timpul liceului?

A.J. : Cred că cel mai de preț lucru care mi-a rămas după experiența Lauder a fost ideea că trebuie să fiu un om bun. Mă caracterizează o vastă încăpățânare în ceea ce privește ideile altora, mai ales atunci când ele sunt contrare sau cel puțin diferite față de ale mele, însă bunătatea s-a lipit de mine. Am conștientizat devreme că trebuie să fiu un om bun, sincer și drept, mai ales drept!

andyjuganaru1Ce-ţi lipseşte cel mai tare de la Lauder Reut?

A.J.: Adevărul este că nu îmi lipsește mai nimic. Nu vă impacientați, explic: trec foarte des pe la ”școală”, mai des decât oricare dintre colegii mei, și așa reușesc să îmi mai domolesc dorul. Momentan sunt în sesiune și cel mai mult îmi lipsesc (fără vreo ordine) discuțiile cu domnul Borțea, dirigintele meu, partidele incinse de șah cu domnul Florea și scurtele revederi cu profesorii ce m-au pregătit pentru Bacalaureat.

Cu ce ganduri ai plecat de la Scoala Lauder Reut?

A.J. : Cu un singur gând – să dau mai departe binele pe care l-am primit de aici!

Studiezi Dreptul la Universitatea Bucureşti. De ce ai ales domeniul acesta?

A.J.: Am ales Dreptul pentru că îmi place să îmi pun mintea la contribuție. Precum pot atesta doamnele profesor Cristescu și Diaconu sunt un om căruia îi place să se complice, deoarece răspunsurile simple nu sunt niciodată suficiente. Astfel, am ales un domeniu în care nu există răspunsuri simple, în care mintea rămâne mereu ageră și mereu gata de asalt.

Câţiva din foştii tăi colegi de clasă, printre care David Gherghinescu şi Violetă Seceleanu studiază tot Dreptul la Universitatea Bucureşti. Cum este să îi ai colegi şi la facultate?

A.J.: Fiind o facultate destul de mare, nu ne prea întâlnim. Totuși puținele momente sunt interesante. La început de tot, când nu cunoașteam pe nimeni, era liniștitor să vezi o față cunoscută, deși recunosc că pentru multă, multă vreme, toată lumea arăta la fel!

De ce nu ai ales să studiezi Dreptul în străinătate?

A.J.: Într-un cuvant: patriotism. Iubesc țara aceasta. Iubesc oamenii aceștia. Cred că dacă toți tinerii (semi)dotați și (semi)conștiincioși vor pleca în străinătate, pentru România nu va mai rămâne nimic, iar o țară fără tineri de viitor este o țară fără viitor. Experiența străinătății nu m-a ispitit încă. Poate că sunt atins de filoxeră atunci când îi îndemn pe toți liceenii Lauder să nu abandoneze România în speranța unor oportunități idilice. Încurajez educația la cel mai înalt nivel, însă întoarceți-vă, căci țara aceasta are nevoie și de voi! Nicăieri nu umblă câinii cu covrigi în coadă!

,,Umorul mă fascinează – să-i faci pe oameni să uite de toate problemele lor pentru câteva minute este cel mai minunat cadou pe care-l poți oferi vreodată’’

Cum e viaţa de student? Te-ai acomodat repede cu sistemul universitar public?

A. J.: După prima sesiune am fost foarte înverșunat pe liceul meu, m-a obișnuit prost! În facultate corectura poate fi extrem de subiectivă, posibil chiar incorectă uneori. Liceul Lauder m-a obișnuit cu dreptatea, mai ales în ceea ce privește sistemul de notare. Astfel, mi-a luat o vreme să mă acomodez cu experiența facultății. Ceea ce am învățat din asta s-a îngemănat perfect cu vorbele regretatului meu tată. Îmi spunea înainte de fiecare lucrare sau olimpiadă : ”Să scrii în așa fel încât să nu aibă cum să nu îți dea zece!”

La un moment dat, ai interacţionat şi cu televiziunea. De ce nu ai continuat pe acest drum?

A.J. : Am continuat pe acest drum. Fac în continuare ceea ce îmi place. Sunt entertainer și radiofonist (de vreo șapte ani), tocmai începând o nouă colaborare în televiziune. Nu voi abandona această cale, căci scena este cel mai corect cântar al sufletului. Trebuie să fii corect în spectacol, iar asta se reduce la a fi corect în viață. Umorul mă fascinează – să-i faci pe oameni să uite de toate problemele lor pentru câteva minute este cel mai minunat cadou pe care-l poți oferi vreodată.

Ce vrei să faci mai departe? Care sunt planurile tale de viitor?

A.J. : Ar fi multe de spus. În primul rând, voi încerca să devin un jurist de forță, căci în această profesie a mizelor mari, nu există niciun alt criteriu în afară de calitate. Oamenii vor alege de fiecare dată cel mai bun jurist în detrimentul celui mai bun prieten.

Apoi, cred că este oportun să-mi cânte și mie Bogdan Lifșin ”Gioconda se mărita”, o familie sănătoasă fiind o datorie pe care o am față de mine.

Trebuie, de asemenea, să îmi reamintesc să fiu eu, în ultima vreme renunțând la multe dintre plăcerile vieții. Nu prea mai am timp să citesc, să văd filme și, ca un secret ușor jenant, nici nu vreau să-mi mai amintesc de când nu am mai construit o machetă.

M-aș bucura dacă rândurile acestea vor ajunge pe la urechile liceenilor Lauder. Vouă vă urez să fiți oameni buni, să deveniți oameni buni și drepți. Stabiliți-vă obiective imateriale, căci cele materiale vor veni împreună cu dorința de mai mult, dorință pe care nu o veți putea satisface în totalitate niciodată. Căutați să aveți pasiuni (în primul rând pentru un altul !!!) în ceea ce veți ajunge să lucrați, căci un om pasionat este un om care îi va depăși cu ușurință pe toți ceilalți. Nu în ultimul rând, aș îngroșa acest ultim îndemn, nu permiteți nimănui, în nicio situație să vă spună că nu puteți face ceva. Puteți face orice, căci ”the sky is the limit” este o zicală pentru oameni fricoși!

                                                                                                   Interviu realizat de Noemi Guttman 

Page 1 of 6